ISTORIA EDUCATIEI FIZICE SI A SPORTULUI:

ISTORIA: este stiinta care studiaza dezvoltarea societatii omenesti in diversitatea si complexitatea ei, precum si legile care guverneaza aceasta dezvoltare. De asemenea istoria consemneaza personalitatile, din toate domeniile, care au influentat derularea evenimentelor, atat in bine cat si in rau.

EDUCATIA: este un ansamblu de masuri pedagogice, morale, igienice, stiintifice aplicate in mod sistematic, in vederea formarii omului, a dezvoltarii sale morale, intelectuale si fizice, cu scopul formarii personalitatii individuale, urmarind includerea sa in societatea civilizata.

EDUCATIA FIZICA: are ca scop dezvoltarea armonioasa a corpului, mentinerea si intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea abilitatilor, priceperilor si deprinderilor de miscare, a calitatilor motrice de baza (viteza, forta, rezistenta si indemanare). Prin educatia fizica se urmareste: armonia corpului, formarea de priceperi, obisnuinte si deprinderi.

SPORTUL: este o activitate cu specific de intrecere, de valorificare a practicii exercitiilor fizice, individuale sau collective, o competitive prin care se urmareste depasirea adversarului, a unui record sau o autodepasire.

“NU CUNOASTEM COMPLET O STIINTA ATAT TIMP CAT NU-I STIM ISTORIA” August Comte - Filozof

Practicarea exercitiilor fizice in COMUNA PRIMITIVA:

• Miscari si exercitii utilitare legate de munca si procurarea hranei: mers, alergari, sarituri, catarari, tarare, inot, transport de greutati etc.

• Miscari si exercitii utilitare legate de aparare sau atac: alergari, loviri cu diferite arme, aruncari cu piatra, lancea, bumerangul, lupta cu pumnii si lupta corp la corp.

• Jocurile cu mingea, practicate de aproape toate popoarele in toate zonele globului

• Exercitiile fizice s-au nascut odata cu omul, viata insemnand miscare.

Practicarea exercitiilor fizice in ANTICHITATE:

• Gimnastica: cuprindea elemente analitice, statice, acrobatice, de echilibru, piramide , jocuri in doi sau trei.

• Lupta si boxul- exercitii extrem de raspandite

• Exercitiile atletice: cele mai raspandite erau alergarile pe distante lungi

• Sporturile acvatice: barbatii foloseau un stil asemanator cu craul ul de astazi, iar femeile un stil asemanator procedeului bras.

• Jocurile

• Dansurile

• Vanatoarea

• Armata

Practicarea exercitiilor fizice in EVUL MEDIU:
• Se practica “jeu de paume”, mingea batuta cu palma, joc foarte raspandit in Franta
• Erasmus-umanist renascentist olandez afirma despre acest joc: “Nimic nu pune in functiune mai bine toate partile corpului decat mingea batuta cu palma”.
• La inceputul sec. al XVI-lea, se inventeaza racheta, jocul cu mingea desfasurandu se acum in Sali. Jocul acesta a devenit in exclusivitate nobiliar. Prin introducerea unei sfori intre participant, iar apoi a unei plase, s-a nascut TENISUL.
• Alt joc specific Evului Mediu a fost “Gioco Della Palla”, jucat cu o minge mare (36 cm diametru si 1 kg greutate) lovita cu bratul intr-un manson terminat cu o scandura.
• Fotbalul European s-a nascut din vechiul “la soule”, care implica lovirea unei mingi mari (initial cu mana, iar apoi cu piciorul) si trecerea ei printer doi pari sau doua sulite care au devenit porti.
• Din jocul cu bastonul incovoiat “la crosse”, cunoscut de prin sec. al XI-lea, s-au nascut golful, hocheiul pe gheata, crichetul, biliardul.

Cele sapte virtuti cavaleresti
(septem probitates)

Calaria
Inotul
Manuirea armelor
Lupta
Aruncarea
Turnirul
Arta comportarii la curte

In tara noastra forme deosebit de variate si dinamice de manifestare a exercitiilor fizice le-au constituit jocurile copiilor si dansurile. Jocurile contineau elemente din gimnastica si atletism, putand fi impartite astfel:
• Jocuri de alergare
• Jocuri de sarituri
• Jocuri de aruncare
• Jocuri de indemanare
• Jocuri de iarna
• Intreceri de tranta.

INCEPUTURILE EDUCATIEI FIZICE IN SCOALA:

Prima atestare documentara apartine domnitorului fanariot Alexandru Ipsilante. Acesta a emis in anul 1776, in Muntenia un hristov prin care a adus reglementari importante privind invatamantul. Se impune ca:
• “dupa dejun, elevii fiecarei clase, cu supraveghetorul sau pedagogul lor, sa faca gimnastica pentru exercitiu, timp de o ora”.
• “duminica, in zilele de sarbatoari si in zilele saptamanii, elevii sa iasa o data pe saptamana sau de doua ori, cu supraveghetorul lor si profesorul, in unele locuri din apropiere, pentru exercitii corporale”.

GHEORGHE MOCEANU (1831-1909)
(considerat parintele educatiei fizice scolare din tara noastra)

- A fost un militant activ pentru introducerea educatiei fizice în scoli. Timp de mai bine de treizeci de ani si-a dedicat energia organizarii si conducerii activitatii de educatie fizica din sistemul scolar si militar, dar si în înfiintarea unor societati sportive si în formarea instructorilor si profesorilor de specialitate.

SPIRU HARET (1851-1912)
Poate fi considerat principalul organizator al educatiei fizice scolare. În cei aproape zece ani (1879-1899, 1901-1904, 1907-1910) cat a functionat ca ministru al Instructiunii Publice, a reorganizat tot sistemul de învatamant, acordand o mare atentie îmbunatatirii continutului predarii gimnasticii. A oficializat obligativitatea acesteia în scoala, cu o ora pe saptamana pentru fiecare clasa si a separat educatia fizica de instructia militara. Odata cu instalarea sa la conducerea ministerului, a stabilit comisii speciale pentru realizarea programelor de gimnastica în scolile primare, secundare si normale.

Despre miscare :
“Pentru fiecare persoana, sportul este un prilej de imbunatatire a felului sau de a fi”.

Pierre de Coubertin
(socotit “Parintele Jocurilor Olimpice moderne”)

EXERCITIUL FIZIC:
- Este un act motric repetat sistematic si constient care constituie mijlocul principal de realizare a sarcinilor educatiei fizice si a sportului.

CONTINUTUL EXERCITIULUI:
- Este dat de totalitatea elementelor si caracteristicilor specific care-l compun si ii determina influentele asupra organismului, orientandu-le cu precadere spre o anumita calitate motrica, deprindere sau pricepere.

FORMA EXERCITIULUI:
- Este determinate de organizarea interna si externa a miscarilor care il compun si de succesiunea si combinarea in cadrul relatiei spatiu-timp a elementelor lor component.

TRASATURILE FORMEI MISCARII:
- Viteza miscarii
- Durata
- Traiectoria miscarii
- Directia
- Amplitudinea
- Ritmul
- Tempoul
- Cadenta
- Gradul de incordare
- Corectitudinea
- Expresivitate.

MISCAREA:
- Este actiunea de deplasare a corpului sau a segmentelor sale in spatiu datorate interactiunii diferitelor forte interne si externe.
Miscare:
- simpla
- compusa
- Analitica
- globala

PLANURILE SI AXELE IN CARE SE EXECUTA MISCARILE:
- Planul frontal- imparte corpul intr-o parte anterioara si una posterioara-paralel cu fruntea
- Planul sagital- este perpendicular pe planul frontal si imparte corpul intr-o parte stanga si una dreapta. Miscarile care sunt paralele cu planul sagital se numesc antero-posterioare.
- Planul orizontal perpendicular pe cele doua planuri-frontal si sagital-imparte corpul intr-o parte superioara si una inferioara.
- Axul frontal-este linia imaginara care uneste cele doua puncte acromiale articulatiei scapulo-humerale.
- Axul longitudinal-este linia imaginara care uneste punctele de la crestet la calcaie.

BIBLIOGRAFIE:
Gimnastica de baza- Curs 2003,UAI,Cluj-Napoca, Prof. Fesnic Ioan si Asist. Santa Ionel
O istorie a Exercitiilor Fizice, a Educatiei Fizice si a Sportului – Curs 2003,UAI,Cluj-Napoca, Prof. Almasan Dorin si Asist. Lupan Gabriel